Mihai Miloiu


Oricum ar fi den­u­mită și etichetată în ultima vreme, mese­ria de frizer va rămane îndelet­ni­cirea mea.
Am fost cap­ti­vat de meșteșugul tun­su­lui în 1999. La început m-​a atras min­uțioz­i­tatea actu­lui, chiar mai mult decat rezul­tatul — deși nimeni nu știa asta. Nici chiar primii mei clienți. Sat­is­facția lucru­lui bine făcut s-​a înfiri­pat mai apoi și lucrurile au căpă­tat formă.

Chiar dacă între timp s-​au scurs câțiva ani și mi-​au tre­cut prin mâini multe „podoabe”. Pare-​se că fac asta dintotdeauna.

Am descoperit că fără dedi­care și tal­ent, rămâne doar tehnica. Și nu este nicide­cum sufi­cient. Mod­e­latul păru­lui este mai mult „poezie” decât ști­ință.
Știu acum că putem redefini noți­unea de fru­mos și putem să-​i dăm păru­lui ceea ce-​i aparține din naștere: flex­i­bil­i­tate, formă, culoare și tex­tură. Tun­soarea este doar un joc prin care definim o mare parte a amprentei numita IDEN­TI­TATE.
Cum pen­tru mine ceea ce fac nu se poate numi muncă – este un act de lucru-​joacă – mi-​ar plăcea ca întâl­nirea noas­tră să fie un prilej de expri­mare a iden­tității, de expre­siv­i­tate până la „fir de păr”. Atunci noul tău stil va fi apre­ciat, potrivindu-​se ca o mănușă, fiind lip­sit de efort și unic toto­dată, evidențiindu-​se într-​un curent de modă tot mai schimbător.

Mulțumesc Codruța Popov pen­tru că ai renunțat la părul (fără măsură de) lung !

Mulțumesc Ana Cozma pen­tru că îți place de părul tău așa ondu­lat cum este !

Mulțumesc Alexan­dra Radu pen­tru că mi-​ai provo­cat cre­ativ­i­tatea atâția ani… tot atâtea stiluri…

Mulțumesc Ioana Iacob pen­tru că-​mi ream­intești… în cele din urmă pot fi și … ACTOR !

Back to top